Despre dansul din Sic se poate afirma că este un dans cult, de oraș, dar care, totodată prezintă și elemente arhaice. Tot astfel este și muzica care deține melodii de origine profund arhaice. Comparând cu alte muzici și dansuri populare, cele din Sic se caracterizează printr-o ordine și seriozitate interioară, cu totul aparte. Normele de viață, caracteristice societății medievale ungurești se reflectă întocmai în aceste cântece și dansuri. Dansurile conțin în mod foarte pronunțat și elemente săsești, fapt care atestă în mod firesc, conviețuirea pașnică a celor două etnii care nu s-au delimitat în ceea ce privește distracțiile frumoase.
Dansul, timp de secole a jucat un rol important în viața sicanilor, întrucât pentru localnici, dansul era mai mult decât o simplă distracție. Dansul era modalitatea prin care se exprima vârsta și statutul social. Serile de dans organizate în casele de dansuri erau locul unde se legau noi prietenii și pe vremea aceea era modalitatea cea mai bună pentru tineri de a-și alege partenerii de viață. În sat exista trei case de dansuri, una pentru fiecare stradă, iar tinerii nu aveau voie să frecventeze casele de dansuri de pe alte străzi în afară de cea de pe strada lor, regulă care se aplica și în cazul căsătoriilor.
La sfârșitul anilor ’70 a început să crească tot mai mult interesul străinilor față de cultura și tradițiile din Sic, în special pentru ceea ce a primit denumirea de ”mișcarea casei dansului”. Această tradiție însemna de fapt, că oamenii se adunau într-un local, într-o casă pe care o chemau ”táncház” respectiv ”casa dansului” și organizau seri de dansuri populare.
În răspândirea conceptului de ”mișcarea casei dansului”, care a luat naștere în această localitate, au avut un rol deosebit de important etnografii Lajta László și Martin György prin realizarea și publicarea unor colecții de fotografie și audio despre cultura locală.